Category: Personal

De ce mi-e cel mai dor in sarcina

Sarcina e frumoasa, dar in acelasi timp sunt si multe lucruri care imi lipsesc constant si de care mor de dor.

  • Pharul de vin rosu la culcare – imi e dor de timpul meu cu mine, seara, cu muzica reiki si vin rosu bun. Asta era o seara regulamentara si-mi lipseste tare.
  • O narghilea aromata cu tutun adevarat. nu fumez, dar narghileaua e mica mea placere. Si tutunul de calitate. Si daca ii adaug si un shot de tequila…sau vin….immmm
  • Sa alerg. Sa sar. Sa o iau in brate pe Sabrina. Sa ma dau in lanturi zburatoare si sa practic echitatie. Dupa atata stat si stat, lucrurile astea simple imi lipsesc enorm.
  • Sa fiu doar eu cu mine
  • Sa am iar cu 13 kg mai putin
  • Sa dorm bine noaptea
  • Sa port haine fara burta
  • Imi e dor de tocuri.
  • de 3 cafele pe zi.

Probabil ca am uitat multe alte lucruri, dar pe astea le simt cel mai acut.

Tie de ce ti-e dor?

Dacă ai putea, ce ai alege să faci pentru tine?

Cu siguranță că și tu, la fel ca multe alte mame și la fel ca mine, renunți zi de zi la porții de fericire din lipsa de timp, de bani sau pentru ca, deja te-ai obișnuit așa și nici nu îți mai dai seama. 

Porțiile astea mici de fericire ar putea să fie adevărate oaze de energie, de unde să îți încarci rezervorul cu iubire, încredere în tine și mult chef de viață. Și ce poate fi mai frumos pentru un copil, decât o mamă în toate mințile și extrem de fericită?

dar renunțăm la ceea ce ne face pe noi să ne simțim bine, libere sau frumoase, pentru ca: trebuie s[ facem curat, să păstrăm bugetul familiei, să ducem copilul la cursuri, sau, cu cine lăsăm copiii?

Ei! Cred că a venit timpul să facem și ceva pentru noi, pentru noi și atât, să ne reîncărcăm rezervoarele ca, pe termen lung, să avem de unde oferi iubire, grijă și atenție dintr-o inimă plină și fericită. 

Așa că alege să faci ceva pentru tine, ceva ce îți place, ceva ce te provoacă să fii mai bună, să îți recâștigi încrederea că poți, să te simți mai frumoasă..

Alege un singur lucru și ține-te de el!

Renunță la un obicei nesănătos, la mâncatul pe fugă, de exemplu! Renunță la călcatul rufelor marți seară și alege, în schimb, 45 de minute de pilates sau orice altceva îți place ție. 

Fă-ți o programare la salon. Eu știu că vopsitul acasă e mult mai ieftin și mult mai comod dar, din cand in cand, te poți lăsa răsfățată de mâini dibace și, cine știe, poate o schimbare de look îți va prinde chiar bine.

Să-ți spun povestea mea

eu nu am înțeles niciodată și nu am putut să rezonez cu proaspetele mămici care se plâng de lipsa băilor lungi. Asta a fost plăcerea mea cât Sabrina a fost nou născut – baia cu spuma. Și n-am renunțat la ea oricât de obosită aș fi fost după o zi de plimbat, alăptat și schimbat. Chiar dacă atunci aș fi renunțat la asta pentru o oră în plus de somn, pe termen lung, ritualul meu mă ajuta să mă relaxez și să am puțină grijă de mine. Căci nu strică o mască de față, dacă tot stai în bare cam o oră, nu-i așa?

Între timp programul s-a mai aglomerat, job, cățel, proiecte și o sarcină nouă. Am mai renunțat la cele ce mă fac fericită, așa că din această lună am reluat ritualul mersului la coafor. Mi-am propus un păr vopsit excelent și sănătos pe termen lung, așa că promit că vizitele la salon vor deveni un obicei regulat.

Te invit să alegi să faci ceva și pentru tine, ceva ce ți-ar plăcea și te-ar reechilibra energetic. Te rog să-mi lași și tu povestea ta, aici!

 

Sarcini cu probleme sau cand te gandesti ca nu ai cum sa ti se intample toate tocmai tie

Nu te gandesti niciodata ca poti sa faci parte din procentele alea mici, care suna rau, de exemplu 1 din 3 femei, Nu-Stiu-Ce patesc. 

Te gandesti ca nu au cum sa ti se intample toate tocmai tie. 

Dar, uneori, se poate. 

Prima oara cand mi-am dorit un pui de om, s-a terminat cu un avort spontan dureros si lung, ca la carte. 1 din 5 femei au un avort spontan, na, eu am fost aia mai norocoasa de aceasta data, mi-am spus! 

Dar tot eu am ramas insarcinata in 2 luni de la acest eveniment, lucru care nu se intampla chiar tuturor si este tot in procente mici.

Cate sanse erau sa am probleme in sarcina care necesita spitalizare, internare, perfuzii fara pauza? Nu stiu, dar au fost suficiente cat sa fie nevoie de toate astea.

La a doua sarcina, la prima morfologie a fost descoperit un chist de cordon ombilical. Chisturile de cordon apar la mai putin din 3% din totalul femeilor insarcinate. Na, si de data asta am fost eu aia norocoasa, din categoria procentului ala mic si nefast. Daca chisturile sau chistul de cordon nu dispare pana in trimestrul 2 sau 3, 20% dintre cazurile cu chist de cordon ombilical au fost identificate ca sarcini cu anomalii cromozomiale grave, incompatibile cu viata. 

A disparut, tarziu, dar a disparut. Nicio anomalie nu a fost diagnosticata ecografic.

Sunt in saptamana 32 de sarcina si nu mai pot sa merg, bebelusul este foarte jos, pozitionat cu capul pe canalul de nastere de vreo cateva saptamani deja. Ce procent sunt femeile care nu pot merge din cauza sarcinii? Habar nu am, dar stiu sigur ca am mereu norocul sa intru in procentele alea VIP. 

Ce am vrut sa spun este ca orice ar fi, sarcinile nu sunt mereu usoare. Dar cumva, noi, mamele, reusim sa trecem peste toate!

Nu te speria daca si tu ai acelasi noroc ca mine, si faci parte din categorii dintr-astea mici, cel mai important este modul in care tu privesti toate lucrurile astea. 

De la mine din pat, numai bine!

De unde comandam mancare, ce am mai mancat la birou si ce ne-a placut (sau nu) #2

Saptamana care tocmai s-a incheiat am lucrat de la birou numai 3 zile, asa ca nu prea ne-a stat gandul la mancare. Totusi, trebuie sa supravietuim cumva si iata cum ne-am descurcat

  1. Salata de fructe si iaurt de la Mega Image de langa Mall Promenada

In cazul in care nu prea ati trecut pe acolo, si nu ati aflat inca, la Mega Image langa Mall Promenada au un colt cu fructe gata curatate si taiate. Au adaugat si iaurt si cereale, asa ca iti poti prepara singur o gustare cat ai zice…Pauza!

Mi se pare o idee tare buna, mai ales cand te grabesti sa ajungi inapoi la birou. Sau poti sa treci de dimineata, ca sa nu sari peste micul dejun.

                       2. Salata cu avocado, ceapa si rosii

Intr-una din cele 3 zile am facut rapid o salata de avocada cu ceapa si rosii, la care am adaugat un ardei rosu mare. Ce i-a lipsit a fost sarea (ca nu aveam la birou) si lamaia, pe care am uitat sa o cumparam. 

                      3. Gustare de fructe

Saptamana asta, nu am comandat mancare deloc, asa ca ne-am pregatit gustari de fructe care sa ne tina de foame

Promit ca duminica viitoare vin cu recomandari de localuri si idei la fel de rapide pentru mancarea sanatoasa de la birou. 

 

De unde comandam mancare, unde am mancat si unde ne-a placut (sau nu)

Gata! m-am hotarat! De acum, in fiecare duminica va spun pe unde am trecut pentru bucate bune (sau nu) in saptamana ce tocmai se incheie. Pentru ca mereu ne intrebam de unde comandam mancare sau prin ce restaurante din Bucuresti putem manca fara sa avem probleme, iar mie imi place sa citesc inainte sa ma duc, sa stiu la ce sa ma astept.

De cele mai multe ori ne comandam la birou din locuri diverse, sau poate am descoperit eu un loc care merita vizitat si va spun si voua, pentru inspiratie in saptamana ce vine!

Iata, deci, primele 3 locuri din seria asta, de unde am mancat cate ceva

Luni – Bun si tot


Luni am zis sa incepem saptamana cu meniul zilei de la restaurantul Bun si Tot.Sediul lor este in Floreasca, aproape de biroul nostru. Auzisem de ei si am zis sa testam meniul zilei. Au doua variante de meniu pentru fiecare zi, cu ciorba/supa si felul 1. Meniurile sunt cam 17,5 ron si portiile sunt ok. Cartofii prajiti erau congelati, si cam tari, dar ciorba proaspata si foarte buna. Fac catering si cu ciorba “la oala”, daca sunteti multi si vrtei s ava luati minim 6 portii. Chiar merita! Vineri am revenit iar la ei, doar pentru ciorba cu perisoare si papanasii cu dulceata. Ne-au placut, mai revenim! 

Marti – Cremeria Emilia

Nu mai e mult din vară, așa că bucură-te de ea! Relaxează-te, încarcă-ți bateriile și încearcă toate sortimentele de înghețată care îți trec prin minte :) Vara nu-i vară fără înghețată! 🍦🍨

Опубліковано Emilia Cremeria Romania 12 серпня 2017 р.

La Cremeria Emilia mai fusesem, doar ca incercasem inghetata de cafea care mi s-a parut prea puternica la gust, m-am simtit ca si cum mancam cafea din punga cu lingurita. nu e rau, daca asta iti doresti. Inghetata este artizanala, din ingrediente proaspete si naturale, extrem de aromata, asa ca am zis sa mai incerc si cu inghetata de fructe. Au zeci de sortimente de arome si cornete speciale, cu bomboane, alune si ciocolata (miam) sau cocos. Cred ca am dat 9 lei pe un cornet cu alune si o cupa, merita din plin! Cremeria Emilia este un must go, neaparat.

Miercuri – Divan Barbu Vacarescu


https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1573987442653024&set=a.578159228902522.1073741827.100001253516372&type=3&theater

In cazul in care nu stiati, Divan Floreasca s-a inchis si s-a mutat pe Brabu vacarescu. Restaurantul Divan este cu specific turcesc, si mama ce mai mergea o narghilea! Aproape de noi, am zis sa mergem sa incercam ceva fresh si usor, ca de pauza la pranz intr-o zi torida.

Am asteptat comanda de mancare 40 de minute, pana am cerut-o la pachet, ca trebuia sa ne intoarcem la birou. Amenajarea locului mi s-a parut nice, mai ales in interior. La exterior, mi s-a parut cam mult ciment pentru o terasa, dupa gustul meu. Preturile ok, poate un pic cam mari, dar ne asteptam avand in vedere ca este un restaurant din zona Floreasca. Portiile suficient de mari, dar vin foarte greu, asa ca trebuie sa te inarmezi cu multa rabdare si mult timp cand te decizi sa le faci o vizita. Latte-ul a fost bun, dar si el a venit dupa 15-20 de minute. Stiti, e greu sa faci rost de lapte in mijlocul Bucurestiului. Vacile nu se gasesc aici. Chelnerul era un pic cam aiurit, si a uitat sa ne puna lipia la pachet, asa ca humusul l-am mancat cu….cu nimic? In schimb review-urile sunt doar de la vedete, asta ar trebuie sa iti fie de ajuens chiar si cand mori de foame. 

 

Poza cu mancarea ajunsa la birou si marimea portiilor

Acestea au fost experientele mele de saptamana aceasta! Ne revedem duminica viitoare cu experientele saptamanii!

 

 

Cand burta creste si hainele se micsoreaza – Cu ce ne imbracam in sarcina?

Fara sfarsit, asa este subiectul purtarii hainelor in sarcina. Cred ca cel putin o data pe zi femeile insarcinate isi pun aceasta intrebare minune: Eu cu ce ma imbrac?

De data asta, chiar poti sa ai dulapul plin si sa nu ai cu ce te imbraca. Te inteleg perfect. Inca din a doua luna de sarcina am renuntat la toti pantalonii prea stramti sau cu talie inalta. Apoi la bluzele cu accent pe talie. Apoi la talie, cu totul.

Abdomenul meu se mareste constant. Sanii se maresc constant. Si asta nu ar fi rau deloc,daca hainele astea ar sta si ele cumva pe mine. 

Desigur, pot sa arunc un tricou cu 3 marimi mai mari si niste budigai. Dar apoi ai sa ma confunzi cu un sac. Si in fiecare dimineata, dar in fiecare dimineata ma intreb Eu cu ce ma imbrac?

Pentru mine, colantii pe elastic, pe care ii pot pune de sub burta si tricourile lungi si largi sunt sfinte. Dar e vara si e cald. Si imi doresc uneori haine scurte, vaporoase, colorate. Numai ca astea ar atrage si mai mult atentia asupra burtii mele aflate in crestere. Ma intorc la tricourile mele negre, gri, albe… si cam atat. 

Investitia in haine in timpul sarcinii nu prea isi are rostul. Oricum peste o luna burta va fi si mai mare, vremea va fi alta, pana in noiembrie am sa mai schimb o multitudine de haine si tinute, asa ca mai mult sau mai putin, incerc sa ma descurc cu ce am deja prin dulap sau ramase de la sarcina trecuta. 

Maine are loc conferinta locala dedicata parintilor activi in mediul online. Conferinta reprezinta o buna ocazie de a invata si descoperi noi oportunitati de crestere a prezentei pe retelele sociale. Social Media for Parents va reuni bloggeri si persoane active in online, in cadrul unor sesiuni interactive despre blogging, social media, branding si lifestyle.

Inevitabil ma intreb: Bine, bine, dar eu, eu cu ce ma imbrac?

 

Activitati cu slime sau ce sa faci intr-un weekend cu nori

Am plecat hotarati sa ne balacim in strandul de langa Breaza, de asta ne-am luat dupa noi toate cremele alea cu protectie solara, speci, ochelari de soare, slapi si costume de baie.
Si pentru ca familia noastra s-a marit cu bebelusi, toddleri si soti sau iubiti, nu am mai incaput toti in casuta de la munte, asa ca am rezervat si niste camere in Cornu de Jos ca sa fim siguri ca avem unde sa dormim.

Am dus catelul la curte si am plecat veseli la drum, vineri dupa-amiaza, cu gandul ca a doua zi urma sa ne distram in piscina. Iar Sabrina abia astepta! 
Insa, vremea nu a tinut cu noi si ne-a anulat toate planurile noastre, bine stabilite de cateva saptamani. Sambata dimineata, dupa micul dejun, cu geanta de plaja in spinare, am realizat ca nu avem unde sa ne ducem. Ca ploua. Si e friiiigggg. Iar noi aveam doar slapi si sandale, dar cum sa mergi in slapi pe ploaie si 16 grade? 
Asa ca ne-am dus in Breaza la magazinul Chinezesc. Eu mi-am luat niste espadrile comode, Sabrinei i-am gasit aruncate prin masina niste ghetute de interior cu talpa de cauciuc, erau pentru gradi, asa ca treaba asta am rezolvat-o. Dar ce era de facut ca sa nu ne plictisim?

Am cumparat 3 tipuri diferite de SLIME

 

Ei bine, la magazinul chinezesc, chiar asa ii zice “magazinul Chinezesc”, unde vinde la tejghea, ce credeti, chiar un chinez, am gasit mult slime. Dar mult. Vreo 3 tipuri diferite. 

Un slime-muci, stiti, lichidul acela verde neon, extrem de scarbos, rece si umed, ca o gelatina lipicioasa, poate ati avut si voi in copilarie, aveau in ele niste ochi. 

Un slime mai gros, ca o gelatina, tot rece dar numai un pic umed, care nu curgea dupa cum voia el, ci se lasa modelat dupa cum voiai tu. si incorpora in el tot felul de obiecte din mediul inconjurator.

Si un slime numit plastelina chinezeasca, cu consistenta de spuma, poti sa o intinzi cat vrei,sa o modelezi, sa faci o minge saritoare….atata doar, ca daca il lasi afara se betoneaza. Asta ne-a placut cel mai tare ca si textura, culoarea si pentru ca se poate modela. 

Slimeuri-le aveau preturi intre 2 si 4 lei si am luat din toate, ba chiar regretam ca nu am luat mai multe. cred ca un bax din fiecare era suficient.

Primul sime se lipea de toate cele si ramaneau parti din el cam pe toate obiectele atinse.
Cel de-al doilea, a fost amestecat cu plastelina chinezeasca, s-a absorbit complet, plastelina a devenit cam tare si greu de jucat cu ea.
Asa ca ne-am mai intors doar cu ultimul, din care luasem doua, spuma aceea pe care o putem modela, trage, intinde,etc. 

Nu ne-am plictisit deloc, ne-am jucat cu totii si eram chiar fascinati. Cred ca activitatea asta este atat de interesanta pentru ca este o activitate senzoriala, simti toate slimeuri-le alea reci, umede, cu texturi diferite. Le impingi, storcesti, pipai…ati prins ideea. Ne-a ajutat si faptul ca aveam 3 texturi foarte diferite.

Data viitoare cand mai ploua, faceti rost de mult slime. Am inteles ca se gasesc si in Dragon. 

sursa foto: www.pinterest.com

2 copii: iubire și temeri la dublu

Eu nu m-aș fi simțit niciodată pregătită 100% să mai am un copil. Abia acum jumătate de an am avut primul concediu singuri, abia acum reușim să adormim amândoi în același timp, iar acum aveam multe planuri de viitor care nu includeau copii mici,suzete,plânsete,colici și biberoane.

 

Odată ce am aflat că un mic suflețel și-a făcut căsuță, am încercat să mă obișnuiesc cu ideea și să mă bucur. Și nici să mă bucur prea tare nu am putut în primele 3 luni, din cauza unui chist de cordon ombilical, afecțiune despre care o să povestesc într-un articol separat, și care sper să fie de ajutor, pentru că pe Google, în limba română, nu există prea multe informații și articole pe tema asta. 

Eu nu mi-am făcut griji că am să împart iubirea, timpul, sau pe mine între doi copii, eu știu că iubirea mea o să se înmulțească, că n-am cum să iubesc mai puțin, ba chiar mai mult, că Sabrina rămâne Sabrina, că timpul meu cu ea va fi timpul meu cu ea. În schimb, pielea mi se zbârlește când mă gândesc că toate riscurile vor fi la dublu. Căzăturile, virozele și alte boli ale copilăriei, dar, mai ales, câteva frici ale mele pe care nu eram pregatita să le iau de la capăt. 

Când Sabrina era mică, incepuse deja să muște iar eu eram singură cu ea acasă, am încercat să o las să mănânce dintr-o banană. Banana era foarte, foarte mare și coaptă, iar atunci când Sabrina a mușcat, în loc să se rupă puțin, s-a rupt mai mult de un sfert de banană. Sabrina a băgat-o pe toată în gură și când a văzut că nu poate să o mestece dar nici nu voia să mă lase să o scot, a înghițit-o așa, cu totul. Sfertul de banană s-a dus pe gât, a rămas acolo acoperind în totalitate căile de respirație iar eu nu știam ce să fac. Am reacționat din instinct și i-am băgat degetele pe gât(asta nu e cea mai sigură vraintă). Nu vă sfătuiesc să reacționați așa în caz de înec, pentru că riscul să împingi mâncarea în jos și să rămână acolo este foarte mare

Am simțit cum banana s-a dus un pic mai jos, le-am scos repede, Sabrina își dădea ochii peste cap așa că mi-am zis. Ori o scot cumva, ori rămâne aici, Așa că a doua oară am băgat bine degetele și am apucat bucata de banană bine de tot, am scos-o, eu am început să tremur, Sabrina să respire și să plângă. . Nici nu vreau să mă gândesc că va trebui să o iau de la început cu asta, și nu, nu mă simt pregătită deloc pentru o nouă diversificare.

Așa că nu știu dacă chiar e mai ușor la al doilea copil, cred că ține pur și simplu de experiența proprie, de până atunci, a fiecărei mame cu fiecare copil. Ce simt eu deocamdată este de 2X mai multe frici. 

 

A venit primavara, e timpul ca tati sa doarma iar cu mami!

Uite o rezolutie buna pentru primavara-vara asta, sa dormi iar alaturi de sotul tau.

Nici nu am stiut pana vara trecuta ca unii copii pot sa doarma pana la varste atat de inaintate alaturi de mama lor, tatal lor, sau cu ambii parinti in pat. Pana mi-a spus o prietena ca ea doarme cu ambii copii, unul dintre ei avand 6 ani!

Poate ca noi am fost mai norocosi, dar pitica noastra a dormit inca din prima noapte in patutul ei. Pentru ca era atat de mica, si mie imi era atat de frica sa nu cadem de oboseala si sa o storcim in somn. Dar dormea bine, mititica, in patutul ei cu vibratii. In unele nopti cu plans, doar atunci, tati se muta pe canapea. Nici nu concepeam sa dormim despartiti.

Cand s-a facut un bob un pic mai mare, am inceput sa dormim cu ea, ca era mai usor dupa ce adormea sa ramana cu noi, si noaptea, la trezirile de san. Plus ca am crezut mereu in beneficiile co-sleepingului.

Dar, cand a implinit un an, i-am facut cadou un patut nou! Unul din care sa se poata da jos singura oricand vrea. Se pare ca era inca prea devreme, nu ii placea sa doarma acolo, eu eram stresata sa nu se trezeasca noaptea si sa nu o aud, iar apoi sa umble prin casa. Pentru ca ea era foarte cuminte, si probabil s-ar fi pus pe joaca singura fara sa ne deranjeze. Atata ca nu stia ca nu toate lucrurile se baga in gura, ca cu unele poti sa te ineci si ca prizele nu sunt gaurele pentru degetele mici. 

Asa ca am mai asteptat un pic, pana s-a simtit ea pregatita, si am inceput sa o adorm in patul ei. cu mine tinand-o de mana de pe marginea patului. I-a placut mult metoda, atat ei cat si noua, ne minunamde ea ce frumos doarme singura. Cum vine si ne trezeste dimineata. Eh, de pe la 2 ani s-a schimbat situatia. Dupa ce a fost mai mult cu febra si a dormit doar cu noi, nici ca a mai vrut sa se duca in patul ei. Si noi, obositi, si ea, asteptand sa doarma cu noi, am lasat-o asa fara sa ridicam prea multe probleme. Insa, aseara, am adormit-o iar in patul ei. Mai greu, mai ca vrea sa o adoarma tati, ba ca vrea lapte, ba sa ne jucam…pana la urma a adormit cu minte tinand-o de mana de pe marginea patului.

Sper sa inceapa iar sa doarma singura, si la fel va doresc si voua!

Cum ne iubesc ei: într-o mie de feluri unice

Textul ăsta este pentru ei. Pentru că uităm că ne sunt aproape de câte ori avem nevoie. Pentru că uităm că aleg să fie lângă noi zi de zi, noapte de noapte, și luăm asta ca pe ceva ce ni se cuvine de drept. Ca pe un dat natural, că așa e normal, să fie acolo de câte ori avem nevoie. Uităm mereu că e alegerea lui, cât și a noastră, să fim împreună. 

Acest text este pentru că ne bucurăm când ne face un cadou, ne bucurăm la o pereche de pantofi sau la o floare, dar nu ne bucurăm la gesturi mici, la un ceai când suntem gripate, la un “bună dimineața” cu zâmbetul pe buze.

Și uităm ca ei ne iubesc într-o mie de feluri, în toate felurile în care suntem noi în fiecare moment. Atunci când de trei zile n-am ieșit din pijamaua gri flaușat, sau atunci când suntem ironice, greu de mulțumit, nehotărâte și nimic nu ne convine. 

După ani de relație uităm de demo-ul pe care i l-am arătat la început, atunci când ne pregăteam să ieșim la întâlnire, aveam părul coafat, spatele drept, privirea sus și mersul legănat. Atunci când ochii ne straluceau din cauza dilatării pupilei de la hormonii fericirii. Da, ne straluceau ochii, la propriu. Acum cel mai des suntem obosite, fără chef, fără ruj pe buze și fără bucle-n păr. Cel mai des căutăm să îi pasăm copilul când vine de la serviciu și nu uităm să îi reamintim că iar a uitat să ducă gunoiul. Cel mai des dăm vina pe ei pentru orice nereușită a relației, căci noi facem și mâncare și spălat și copii. 

Dar…nu mai seamană deloc cu prezentarea de la început. Atunci când totul era roz, când eram fericite doar pentru că ne cuibăream la pieptul lor și știam, atunci știam, că ei au ales să fie cu noi.

Acest text este un MULȚUMESC pentru ei, pentru cum ne iubesc ei și doar ei, într-o mie de feluri unice. Pentru că ne fac și acum, după atâția ani, să zâmbim și să ne simțim frumoase. Eu zic că merita mai mult. Că noi putem sa fim iar zeițele de la început și că nu ne-am pierdut chiar de tot. 

Și noi va iubim, într-o mie de feluri ale noastre. 

Aruncati cu rosii: saptamana asta am incalcat toate regulile de parenting

Stiu, saptamana nici nu a inceput bine, dar deja am incalcat o multime de reguli de parenting sau, cel putin, principii pe care le respectam:

  1. I-am pus Sabrinei filmulete pe youtube ca sa apuc sa scriu si eu un newsletter cap coada, cu logica si fara greseli gramaticale. Trebuie sa recunosc ca nu a luat putin deloc.
  2. Azi, la gradinita, cand am luat-o, nu i-am zis niciun buna-pa ci un”hai repede ca ne grabim!” am incaltat-o EU cu niste adidasi care mi s-au parut ca fiind ai ei, in timp ce ea abia a apucat sa imi zica ca de dimineata era incaltata cu altceva. Atunci a aparut educatoarea si mi-a zis ca Sabrina a venit cu cizmulitele de ploaie :)) Apoi am luat-o repede de mana si i-am zis ca trebuie sa alergam, sa conducem repede, sa ajungem repede. Si am grabit-o asa timp de 30 de minute.
  3. Parca ieri seara mi-a spus educatoarea – aceeasi educatoare – ca Sabrina nu are pijamale. i-am promis ca ii aduc azi. Asta seara am uitat sa o intreb in ce doarme Sabrina, avand in vedere ca nu i-a dus nimeni pijamale.
  4. Ieri, Sabrina s-a culcat la 23:30 pentru ca am vrut fooooarte tare sa ma relaxez uitandu-ma la televizor, iar eu nu mai am televizor in dormitor. Nu i-am facut nici baie din acelasi motiv.

De la 1 la 10 rosii, cate merit? 

Eu stiu ca de obicei sunt foarte atenta cu ea, sa am rabdare sa se imbrace singura de plecare cand o iau, sa o intreb ce a facut, sa mergem agale spre masina. E adevarat ca mai uit sa ii duc sau sa ii iau pijamalele, dar asta nu mi s-a parut asa de grav. Insa nu m-as fi asteptat niciodata sa incalc atatea reguli in doar 2 zile! Parca un pic ma simt vinovata, parca un pic, totusi, scaparile astea de la program m-au ajutat sa raman in ritmul meu alert din ultimele zile. Nimeni nu e perfect. 

Tu ce reguli ai incalcat in zilele tale un pic mai agitate, grabite, sau mai…rele?

 

Primele 4 lucruri pe care le-am invatat despre oameni si afaceri pe pielea mea

Ca teoria nu-i ca practica stiam. Dar pana nu ajungi la practica nu poti sa cunosti exact unde intervine diferenta. De 2 saptamani Play garden este deschis pentru toti cei care isi doresc sa ii treaca pragul. Am avut pana acum 2 petreceri si cateva ateliere, si pot sa spun ca am invatat cateva lucruri extrem de rapid. 

  1. Nu te baza pe nimeni. Mai ales, nu te baza pe nimeni din familie. Prima oara, am avut nevoie de cineva care sa vopseasca casa pe exterior si sa puna niste plasa pe gard. In ziua in care trebuia sa ne apucam de treaba, nu mi-a mai raspuns la telefon. Sora’mea a zis ca ma ajuta ca si supraveghetor in weekend-uri, cel putin la inceput, pana angajez pe cineva. Doar ca nu mi-a zis ca pleaca in vacanta exact cand am petreceri. Avem multi copii in familie, niciunul nu a fost pana acum clientul meu. si as putea sa continui, dar ma enervez.
  2. Oamenii ii dau viata locului. Iar oamenii nu sunt mereu asa capabili precum crezi. Un atelier de nota 10 care a iesit de nota 5 (dupa parerea mea si a catorva parinti) din cauza lipsei de creativitate a celui care tinea atelierul. Poate crezi ca o sa gasesti oameni capabili, pasionati, interesati de ceea ce fac, din prima. Nu! Cautarea o sa te coste cativa clienti nemultumiti. Clientii vin greu si se pastreaza si mai greu.
  3. Totul e imprevizibil. Nimic nu iese exact asa cum ti-ai imaginat ca o sa iasa, dar cred ca o sa te obisnuiesti. Intr-o zi iti lipseste un om fara sa te anunte, in alta zi iti lipsesc 5 copii care au confirmat cu o zi inainte, iar lista poate sa continue. Ideea e ca o sa pierzi multi bani pe lucruri imprevizibile pana o sa ajungi la un echilibru.
  4. Rezolva-ti problemele in functie de urgenta si importanta, nu te pierde in amanunte si, cel mai important, nu uita: o calatorie de 2000 de pasi incepe cu primul pas. Ia fiecare zi ca atare. Daca te gandesti cate ai de facut zilele astea, saptamana asta, luna asta,o sa o iei razna. Ia-le pe rand. Eu, de exemplu, cand imi explicau ca fiscalizatul casei de marcat inseamna: anaf 1, apoi anaf 2, apoi vii aici, apoi te duci nu stiu unde…aoleu,m-am speriat. Asa ca am facut primul pas si apoi am dat un telefon, apoi iar un pas si iar o intrebare…pana ce treaba s-a terminat. 

sursa foto

Avortul spontan si viata de dupa

A trecut suficient de mult timp si cred ca acum pot sa scriu despre asta. Am sa scriu numai din experienta personala, cu scopul de a ajuta si alte femei sa treaca peste aceasta incercare grea din viata lor.

Avortul spontan reprezinta intreruperea spontana a sarcinii din cauze naturale, fara interventie din afara si poate avea loc in primele 20 de saptamani de sarcina. Se spune ca aproximativ 25% dintre sarcini se termina printr-un avort spontan iar multe dintre avorturi nu sunt cunoscute, intamplandu-se chiar inainte ca femeile sa stie ca sunt insarcinate. Pierderea produsului de conceptie in primul trimestru si inceputul celui de-al doilea trimestru reprezinta 15-25% din totalul sarcinilor diagnosticate clinic.  Cauzele avortului spontan in primul trimestru sunt aproape intotdeauna anomalii cromozomiale suferite de fat, aparute in primele faze ale dezvoltarii oului. Dupa terminarea primului trimestru de sarcina, riscul de avort spontan scade semnificativ.

Multi factori pot declansa avortul spontan: fumatul, anumite pastile, accidente fizice, varsta, sau anomalii cromozomiale aparute in faza de conceptie. Totusi, in majoritatea cazurilor de avort spontan nu se da o cauza clara. 

Atunci cand m-am gandit ca tare mult mi-ar placea sa strang in brate un pui de om, al meu, nu mi-am imaginat cate probleme pot sa apara in timpul sarcinii. Fericirea aflarii vestii ca vei da nastere unui copil nu te lasa sa te gandesti la tot felul de probabilitati si procente infricosatoare. 25% inseamna totusi 1 din 4, dar nu te gandesti niciodata ca o sa ti se intample exact tie! 

In saptamana 8 de sarcina niste dureri crunte de burta m-au apucat. Dupa cateva ore de crampe abdominale care nu s-au potolit nici nu no-spa nici cu ovule cu progesteron, o mica sangere a aparut. Chiar mica si nu parea deloc ingrijorator. se intampla ca in primul trimestru sa mai sangerezi si sa nu fie neaparat un simptom al unui avort spontan. Dar pentru ca aveam contractii extrem de dureroase am ajuns la Medlife. Doctorita de acolo mi-a pus perfuzii de calmare si de relaxare a muschiului uterului, fapt care a dus la o sangerare si mai mica, la dureri mai mici, dar la prelungirea avortului spontan. Niciun avort spontan care a inceput nu poate fi oprit! Asta am aflat dupa. Dupa o noapte internata si nimic schimbat la starea mea, am decis sa plec acasa si sa fiu foarte atenta la ce se intampla. O data ajunsa acasa, fara perfuzii, lucrurile s-au desfasurat natural mult mai rapid. Durerile au inceput iar si, la final, produsul de conceptie a fost eliminat.

Atunci am stiut. Ne-am urcat in masina si am plans de durere la fiecare incetinitor de viteza, sau cum se numeste cauciucul ala peste care treci cu masina. Il simteam pana in gat si inapoi, o durere groaznica. Ne-am intors la Medlife. La ecografie uterul meu era gol, dar ramasesera inauntru resturi de tesut ce trebuiau curatate printr-un chiuretaj, eliminand riscul unei infectii. Medicul de garda mi-a fost alaturi, la fel si asistentele, si totul s-a terminat foarte repede dupa o anestezie locala. 

Suportul moral in astfel de momente este extrem de important. Doctorii nu prea se gandesc sa iti spuna cuvinte frumoase, asistentele sunt grabite si ocupate cu treaba lor, dar am avut noroc. Aproape ca si ele, ca si mine, aveau lacrimi in ochi. Cand am intrat pe usa salonului George avea fata alba. citise pe net toate informatiile si ma astepta sa ma intorc sanatoasa de la chiuretaj. Primul dus a fost groaznic. sub apa care curgea, m-am simtit atat de goala pe dinauntru! Nimic nu putea sa umple spatiul a ceea ce a fost, chiar si pentru doar cateva saptamani, copilul meu. Important este, insa, sa mergi mai departe!

Am cautat pe internet tot felul de informatii. Doctorii din Romania iti spun ca, in general, e bine sa astepti macar 5 luni dupa un avort spontan pana la o noua incercare. studiile din afara arata ca poti incerca chiar din luna urmatoare, sansele ca sarcina sa se prinda bine si sa fie un copil sanatos fiind crescute. Am gasit o doctorita buna, mi-a spus sa incerc cat de repede ma simt pregatita. Cred ca la nici 2 luni Sabrina isi facea loc in burtica mea, unde avea sa creasca mare si sanatoasa. In general, avorturile spontane nu inseamna probleme ereditare, doar daca se intampla cate 2-3 la rand. Atunci doctorul iti va recomanda sa faci niste analize suplimentare. 

Cauta ajutor in jurul tau si vorbeste despre ce simti. Despre golul pe care il simti. Pe mine m-a ajutat foarte mult. Daca simti ca nu te-ar intelege nimeni, poti sa imi scrii mie. 

 

 

Mie nu imi place sa vand sau “sa ma vand”

Am auzit de multe ori prin facultate ca trebuie sa invatam sa “ne vindem”. Ca sa avem un succes mai mare atunci cand mergem la un interviu pentru job, atunci cand vrem sa impresionam, atunci cand vrem sa castigam ceva. Sa invatam sa spunem despre noi ca facem si ca dregem si ca suntem cei mai cei.

Am inteles repede ca branding-ul personal e important, ca imaginea conteaza…dar fix asta este diferenta dintre oamenii de comunicare si marketeri, cred eu. Pot sa creez povesti, pot sa creez o imagine pentru un brand, pot sa fac un comunicat de presa si sa aduc concepte noi, insa nu pot sa vand! La propriu, sa vand un produs, o casa si nici chiar pe mine. Cel mai greu este cand vine vorba despre mine!

Nu imi place sa insist, nu suport sa ma rog de oameni sa cumpere ceva, sa accepte un produs, sa ma ia pe mine in locul altcuiva sau sa le spun cat de minunata sunt eu. 

Mai repede le-as spune “hai, stii ce, daca nu vrei nu imi mai pierde timpul!” decat sa le spun ca produsul meu e unic si inovativ (la fel ca toate celelalte) si sa insist pana ce, de gura mea si de durere de cap, il cumpara. Exact asta face un agent de vanzari. Iar eu nu pot. Si cand vine vorba despre mine….cu atat mai mult ma subapreciez. Cum? dar de ce sa insist? dar de ce sa le spun eu, ei nu stiu? Poate altul e mai bun, mai destept, face mai multe.

Am vazut in jurul meu extrem de multe mame care fac multe lucruri si care “se vand” bine.  Toata lumea stie cate lucruri minunate fac ele. Eu am 24 de ani, mi-am dat licenta cu Sabrina la san, scriu pe blog de 3 ani si am reusit sa il monetizez din primul an, cu contracte serioase, Sunt masteranda acum si antreprenor. Dar nu stiu sa ma vand. Se pare ca nu am invatat nimic in facultate. 

foto

Uneori simt nevoia sa multumesc pentru ce am si ce sunt, dar nu stiu cui

Eu nu prea cred in Dumnezeu. Stiu ca oamenii au nevoie de povesti, atunci cand realitatea e prea dureroasa, un loc unde sa se ascunda si sa caute speranta. Atunci cand nu gasesti ajutorul aici, pe pamant, atunci cand lucrurile nu mai depind de tine si nu prea ai ce face, iti intorci fata in cautarea unui noroc divin, miracol, sau orice iti da putere sa mergi mai departe.

Cred insa in energia si  in felul in care noi vedem lucrurile, si cred ca optimismul si energia pozitiva ne pot influenta viata si felul in care lucrurile se intampla in viata noastra. Cred asa, intr-un fel de univers al energiilor, unde nicio fapta buna nu ramane nerasplatita pana la final.

speranta

Si eu, poate mai mult ca altii, sau nici nu stiu, pentru ca fiecare are destinul lui, am avut parte de multe clipe grele. Si nu, nu cred ca asa a vrut Dumnezeu, ci cred ca asa a fost sa fie, ca legile naturii sunt de multe ori mai puternice decat omul. Dar am ales sa accept traumele astea si sa trec peste, incercand sa le vindec pe fiecare in parte.

Asa ca am zile cand ma trezesc dimineata si ma simt implinta. Simt ca, atata timp cat am momentul asta si sunt sanatoasa, am deja tot ce imi trebuie si tot ce am nevoie. Am primit deja cel mai frumos cadou, pe Sabrina, si o iubire de nedescris din partea tatalui ei, am o familie numeroasa si suntem aici, in acest moment, cu totii! Si simt nevoia sa multumesc pentru tot, dar nu stiu cui! 

Simt nevoia sa multumesc ca atat eu cat si copilul meu avem acces la sanatate, la mancare, la tratament. Ca locuim aici si nu intr-o zona in care razboiul si foametea fac ravagii, in care nu exista tratament pentru boli sau nici macar apa. Nu inteleg insa de ce exista diferentele astea mari intre un colt de lume si altul, si nu stiu niciodata cum se va schimba situatia. Tocmai de asta, simt nevoia sa multumesc universului pentru momentul asta.

Macar o secunda, opreste-te din tot ceea ce faci si multumeste si tu universului ca esti aici, acum. Nici un alt momement nu este garantat. 

 

Exista tatal perfect? Si daca da, cum e el?

Se spune ca toate problemele pe care le avem cand devenim adulti se trag din relatia cu parintii nostri. Pentru fete, in special, dar si pentru baieti, relatia cu tatal este extrem de importanta, fiind un exemplu pentru toate relatiile sexuale si de prietenie/iubire, pe care fata le va avea.

Felul in care tatal se poarta cu mama, felul in care tatal vorbeste, gandeste, gesticuleaza, isi va lasa amprenta in amintirile copilului si in comportamentul sau viitor.

what-is-a-father-s-role_59444ca115aef96a

Nu stiu cum, tata nu este deloc perfect! Dar…deloc. Se poate sa mai fi invatat una alta cu varsta, sau cu fiecare copil in parte (pentru ca suntem multi, de varste diferite, iar acum, sora mea cea mai mica are aproape 2 ani). Nu avea mereu rabdare cu noi, nu ne spunea povesti la culcare, nu ne cumpara toate jucariile sau hainele la care visam. dar, cumva…forul lui interior il ghida in directia potrivita. Cred ca e omul care ne cunoaste cel mai bine pe fiecare, ne stie esecurile, limitarile si ne apreciaza(desi nu ne spune prea des) fiecare reusita. Era important timpul petrecut cu noi, vacantele, prostelile. Se poate sa fi aplicat niste reguli de parenting nescrise la vremea aia, dar valabile de cand lumea, ca niste instincte adanc inradacinate. Pentru ca de fiecare data a stiut ce sa spuna, nu ne-a fortat intr-o directie sau alta, nu ne-a pedepsit, si, intr-un fel al lui, a stiut sa ne indrume pe fiecare catre pasiunea proprie. Ideea lui a fost ca eu sa dau la Comunicare si Relatii Publice, si a fost cea mai buna idee. Pot spune ca nu am cunostea? Poate ca nu stie sa spuna ce avem noi nevoie sa auzim exact in momentul potrivit, dar asta il face un tata mai putin bun?

Ce vreau eu sa spun este ca… nimeni nu-i perfect.Uf…trebuie sa recunosc, nici chiar tata. Dar tatii care sunt alaturi de mama si se implica in cresterea copiilor, tatii care se joaca, tatii care inteleg si accepta, tatii de fete care au elastice prin buzunare si tatii de baieti care ii invata sa-si repare bicicleta…toti tatii astia sunt perfecti pentru copiii lor. Cu totii analizam altfel cand suntem mari, toti am fi avut nevoie de mai multa atentie si iubire, de intelegere intr-un moment anume,de acceptare. Dar tatii sunt si ei oameni, si vom realiza asta, ne va fi mai usor.

Pentru toti tatii perfecti, inchin un pahar. Sa fiti sanatosi!

foto Andrew Penner E+ Getty Images

Ce am facut ca sa nu imi mai cada parul

Acum vreo doua-trei luni, parul meu a inceput sa cada. Dar rau, cum nici macar dupa sarcina nu a cazut. Ramaneam in mana cu suvite intregi, suficient de groase cat sa ma sperie bine. Pe  haine, in masina sau pe covor era mai mult par de la mine decat de la catel.

Ma vedeam cheala in cel mult 4 saptamani in stilul acela, vitamine luasem deja, deci nu era de la asta si…ce era de facut?

Pasul 1. M-am tuns 

tratament impotriva caderii parului

De la lung si in cadere, mai bine proaspat tuns. Am optat pentru un bob lung si chiar daca asta nu opreste in mod direct caderea parului, cel putin parea mai sanatos.

Pasul 2. Am renuntat la vopsirea lui pe lungime si am ales un sampon anti cadere

15784717_1339938449391259_467129407_o sampon-crema-stimulator-anaphase-200-ml-lab-ducray-10043936

Pentru ca imi vopseam tot parul destul de des, aproximativ la 3 saptamani, am continuat vopsirea lui dar numai pe radacini. Las amestecul pe lungime maxim 10 minute, astfel evit deteriorarea lui si mai rau. Samponul l-am ales de la laboratoarele deramtologice Ducray, din simplul motiv ca era la raft in faramcie si la reducere. Nu stiu daca doar samponul sau si combinatia cu…pasul 3, dar cert este ca a functionat de minune. Imi place samponul pentru ca nu ingrasa parul, nici nu il usuca, eu nu mai folosesc balsam dupa spalare, mi se pare ca este perfect asa.

Pasul 3. Am continuat lupta din interior catre exterior, cum ar veni.

beauty help

Am apelat cu incredere la Beauty Help, un nutricosmetic. Nutricosmeticele sunt un trend nou, cumva cosmetice nutritive, adica…de mancat :)) Asta inseamna ca am luat un amestec de Acid Hialuronic, Colagen si multe alte vitamine esentiale sub forma de shake pe care l-am baut in fiecare dimineata. Tratamentul ar trebui sa dureze 3 luni, dupa 3 saptamani m-am oprit. Nu reuseam sa fiu consecventa, dar parul meu nu mai cadea.Si cum sunt adepta lucrului facut  repede si usor…nici eu nu am mai insistat. De la Beauty Help, Parul, pielea si unghiile arata si devin nemaipomenit de sanatoase. Dupa, am aflat ca il luase si bunica mea, cica o data cu varsta se pierde colagenul din incheieturi si pentru asta il lua ea.

Eu asa am reusit sa stopez caderea parului, acum doresc doar sa il las iar sa creasca. Par sanatos sa aveti!

 

Meditatia All Love si cautarea de raspunsuri…

Cred ca, in anumite momente ale vietii, fiecare dintre noi are nevoie de niste raspunsuri. In cautarea noastra si a raspunsurilor atat de greu de gasit, fiecare dintre noi alege o cale de descoperire cu care rezoneaza mai mult.

Astfel ca unii merg la ghicitoare, altii la astrolog, altii la hipnoza, iar altii practica meditatia, ritualuri sau tehnici diferite. Eu am ales sa vad ce se intampla in cadrul unei meditatii All Love.

“All Love este o cale de vindecare si evolutie spirituala, descoperita si ulterior rafinata de catre Patrick Ziegler, un celebru terapeut american cu o experienta de peste 30 de ani in terapii holistice. Ziegler este fondatorul sistemului SEICHIM (SKHM) si este mentionat ca fiind omul de la care porneste aproape tot ceea ce numim Reiki non-traditional.” Roastrolog

In cadrul unei meditatii All Love, mai multi oameni cu aceleasi interese lucreaza la un scop comun: evolutia si vindecarea spirituala. Ce se intampla mai exact? Cu ajutorul unui facilitator, in cazul meu Laura Mihaela Liciu, iei parte la o meditatie de grup unde energia din fiecare se activeaza si ,unde, intri intr-o meditatie profunda plina de emotii si experiente noi.

beach-yoga1

Imi aduc aminte ca Laura ne-a spus ca, pentru a intra in starea de relaxare si de meditatie, trebuie sa ii spunem creierului ca suntem in siguranta si se poate relaxa. El este ca o santinela, si ne tine mereu in alerta pentru a ne proteja. Asa ca, am inceput prin a-mi spune ca Sabrina e acasa in siguranta iar eu sunt la workshop in deplina siguranta si cu toata increderea imi doresc sa fac asta.

Facilitatorul te ghideaza pe parcursul meditatiei, si te poate ajuta sa ajungi in locuri din tine pe care nu le-ai cunoscut niciodata. Poti avea parte de dureri fizice, de sentimente refulante, de emotii puternice sau diferite emotii si trairi.Totul este absolut normal. Esti tu.

Este pace si frumos in sufletul tau. Cu asta am ramas eu dupa primul workshop. Am inteles ca fiecare worshop este diferit, pentru ca fiecare energie de grup este diferita. Abia il astept pe urmatorul!

Despre relatii si terapia de cuplu

Relatiile de cuplu nu sunt o treaba usoara, pentru ca reprezinta negocierea continua intre doi oameni, pentru a putea convietui impreuna si pentru a-si indeplini nevoile reciproc. Terapia de cuplu nu este un remediu garantat pentru ca relatia sa functioneze si sa fie pusa pe directia corecta. Chiar invers, in timpul terapiei, poti realiza ca relatia ta nu este ceea ce vrei si nici ceea ce te face fericit.

pair-1692047_640

Singura relatie neconditionata este relatia parinte-copil. Toate celelalte relatii sunt conditionate.

Este adevarat ca in primele luni are relatiei, sentimentul de indragostit ne face sa credem ca tot universul comploteaza pentru fericirea noastra. Dar dupa lunile magice, relatiile stabile si de lunga durata se intretin cu efort si conventii.

Intr-o relatie sanatoasa nu exista dublu-standard dar exiista conventii tacit acceptate

Prima conventie tacit acceptata este despre forma relatiei: in principiu, acceptam ca suntem monogami si promitem ca ramanem fideli. In acest caz, daca apare infidelitatea, relatia se strica sau se destrama, atacand increderea celuilalt. Daca pe parcurs ne dam seama ca am dori o alta forma de relatie, putem renegocia cu partenerul o noua conventie. Daca viziunile de fond sunt diferite, nu va mai exista reconciliere.

Se spune ca, intr-o relatie, comunicarea este cheia. Din pacate, oricat am comunica, nu ne intelegem

Felul in care femeile inteleg lucrurile este total diferit de felul in care barbatii inteleg aceleasi lucruri. Functionam pe doua axe total diferite. Barbatii functioneaza pa o axa verticala a ratiunii, cautand solutii si algoritmi de intelegere a problemelor. Noi, femeile, functionam pe o axa orizontala, a afectivitatii. Emotiile ne ghideaza directia, deciziile si comportamentul. De multe ori, tindem sa il respingem pe celalalt ca reactie la ceea ce ne spune sau ce face. Terapeutul trece aceste comportamente prin filtrul lui, ca noi sa le putem vedea din alt unghi, fara sa ne simtim respinsi sau atacati in mod direct . E de mare ajutor sa vezi lucrurile din alt unghi, transpuse diferit, de cineva total obiectiv si cu o viziune mai profunda asupra problemei de baza.

Preluam de mici scripturi de viata si le repetam sau fugim de ele fara ca macar sa ne dam seama

Cel mai intalnit exemplu este felul in care noi ne-am perceput parintii si felul in care am pereceput viziunea lor asupra vietii. Acestea sunt primele noastre lectii despre viata care ne seteaza niste directii pentru tot restul vietii noastre. De multe ori, aceste viziuni sunt gresite sau sunt efectul unui context in care au fost pusi parintii nostri, iar noi ar trebui sa ne dam seama in ce masura comportamentul lor ne-a influentat vederea asupra vietii. Daca au avut un comportament de abuz sau de sacrificiu, cu siguranta l-am preluat si ,fara sa vrem sau sa stim, il repetam sau fugim de el constant, anxiosi, fara sa il intelegem.

 

 

De ce e greu dupa ce apar copiii?

M-a intrebat cineva saptamanile trecute, referitor la felul in care se schimba o relatie, :

De ce e greu dupa ce apar copiii?

Pentru ca ei iti consuma multa energie si rabdare. Pentru ca psihologic, te adaptezi la o noua viata care este acolo cu tine tot timpul. Te trezeai dimineata si iti beai cafeaua cu iubitul. Acum, el, “intrusul” e si el acolo, e acolo mereu si are multe nevoi la care trebuie sa raspunzi promt.

Ii e foame, plange. Doreste sa fie iubit, plange. Trebuie schimbat, plange. Iar tu trebuie sa raspunzi acestor nevoi pentru ca vrei si pentru ca simti.

13966480422_20aa820591_z

Psihologii spun ca, deoarece mamele stau foarte mult in aceasta perioada cu bebelusul in brate, la san, si se conecteaza prin atingeri foarte des, aceastea nu mai suporta atingeri venite din alte parti, de exemplu de la sot/iubit,  ceea ce inseamna ca mecanismele noastre il plaseaza pe locul doi, dupa copil si nevoile acestuia.

Ca noi ne schimbam, este evident. Ca ei se schimba, este evident. Si atunci? Cum facem fata tuturor acestor schimbari, care consuma energie si timp?

Primul sfat dat tot de catre psihologi este sa nu ne despartim sau sa nu divortam in primii 3 ani de viata ai copilului!

Se spune ca primii 3 ani sunt cei mai grei, atat din cauza nevoilor permanente ale copilului mic cat si din cauza timpului de adaptare la noua viata si la noile responsabilitati.

Tot ce putem face in aceasta perioada este sa realizam si sa acceptam ca ne este greu, sa cerem ajutorul atunci cand nu mai facem fata presiunilor, sa fim toleranti cu partenerul. Sa nu uitam sa ii oferim iubire si lui, si chiar daca de cele mai multe ori tindem sa lasam sexul si grija fata de noi ca femei pe ultimele locuri de pe lista, sa facem din ele prioritati.

Asa ca azi, dupa ce adoarme copilul, sa nu fugi in pat sa adormi si tu! Trage pe tine perechea aia de chiloti sexy din dantela, aia care ii plac lui, si propune-i cateva ore in 2. Pe modul silent, desigur.